22 Aprilie 2009
Ionel Teodoreanu
Lorelei
Roman de atmosfera si de „de analiza” a sentimentului, Lorelei este o „contopire de poem si basm”, in care naratiunea psihologica de actualitate intalneste traditia mitologica a romanului medieval. Trista poveste de iubire a tinerei Luli e dublata de iluzia livresca si filtrata prin lirismul pur al vechii legende germanice si al elegiilor eminesciene. (Paul Cernat)
…L-am intrebat daca-si aminteste de "Lorelei". Daca si acest roman, considerat unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste din literatura romana, a fost scris tot la Agapia, cu unul dintre creioanele ascuţite de soţia lui, in chioscul cu flori si aroma de cafea unde s-au nascut atatea vieţi pe hartie. Imi raspunde ca nu. La "Lorelei", Ionel a scris mai mult timp, ani intregi, si ca o mare parte din carte a fost redactata undeva, la malul marii. Romanul, care incepe intr-o gara, unde un tren opreste trei minute, este o poveste pe jumatate adevarata, ca toate povestile... Si Catul Bogdan, si frumoasa Luli au existat, undeva, candva, iar Ionel Teodoreanu i-a intalnit sub alte nume, i-a cunoscut, i-a observat si i-a recompus apoi in "Lorelei"…
Citeste tot articolul:
Jurnalul National: Lorelei
Jurnalul National
Undeva, intr-un bloc vechi din spatele Bisericii Armenesti, l-am intalnit pe Alexandru A. Teodoreanu, singurul reprezentant care mai poarta astazi numele unei familii fara de care literatura romana ar fi fost mai saraca. A strabatut aproape un secol, a vazut lumile cum s-au transformat, le-a inţeles sau doar le-a acceptat, a fost contemporan cu inceputul si sfarsitul unui veac, nu de singuratate, ci de schimbari...
Citeste tot articolul:
Jurnalul National: Lorelei
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu