Volumul al 10-lea al Enciclopediei Britannica continua seria articolelor cu litera M de la Manchukuo la Mozart. Printre cele mai importante titluri, amintim: Mann Thomas, Marciano Rocky, Marconi Guglielmo, Marea Depresiune, Marele Zid Chinezesc, mau mau (Miscarea pentru dreptul de vot al femeilor, miscarea pentru drepturi civile), Mozart.
Unul dintre cele mai interesante articole ale acestui volum este cel dedicat apreciatului romancier si eseist german Thomass Mann, ale c`rui romane Casa Buddenbrook, Moarte la Venetia si Muntele vrajit i‑au adus, in 1929, Premiul Nobel pentru literatura.
Primele incercari literare
In 1891, la moartea tatalui sau, Mann a plecat la Munchen, un centru artistic si literar unde a locuit pâna in 1933. A avut la inceput diferite slujbe, mai intâi in cadrul unei societati de asigurari si apoi la saptamânalul satiric Simplicissimus, dupa care s‑a dedicat scrisului, asa cum facuse si fratele sau mai mare, Heinrich. Primele povestiri, adunate in volumul Micul domn Friedmann (Der kleine Herr Friedemann, 1898), reflecta estetica literara a anilor 1890, dar au si substanta, deoarece poarta amprenta filozofilor Schopenhauer si Nietzsche si a compozitorului Wagner, fata de care Mann simtea o admiratie profunda. Multe dintre ele trateaza conditia artistului‑creator, tema lumii interioare a artistului in comparatie cu lumea exterioara, lipsita de sens, o antiteza pe care Mann o aseamana luptei dintre spirit (Geist) si materie (Leben). Insa, desi simpatizeaza cu statutul de inadaptat al artistului, Mann este constient ca lumea imaginatiei este una a fanteziei, iar artistul un fel de vrajitor, tema predilecta a romancierului. In acelasi timp, o anumita nostalgie a normalitatii, a unei vieti lipsite de probleme, apare si ea ca tema a scrierilor sale. Aceasta ambivalenta se reflecta cel mai bine in primul sau roman, Casa Buddenbrook. Initial, Mann si‑a dorit sa creeze o poveste in care realitatile transcendentale ale muzicii lui Wagner sa se extinda si in plan fizic, la dorinta de a trai ca fiu al unei familii burgheze. Astfel, romanul nareaza povestea unei familii bogate care se intinde pe patru generatii, aratând felul in care un membru al familiei, dotat cu talent artistic, devine un inadaptat si o povara pentru ceilalti. Insa, fara sa vrea, Mann face un elogiu impresionant al virtutilor burgheze.
In 1905, scriitorul s‑a casatorit cu Katja Pringsheim. Din casnicia fericita a celor doi au rezultat sase copii. Probabil ca aceasta fericire domestica l‑a determinat pe Mann sa redea in romanul Alteta regala (Konigliche Hoheit) o reconciliere de basm intre „forma“ si „viata“, intre autoritatea feudala degeneranta si vigoarea capitalismului american modern. Totusi, in 1912 se intoarce la tema artistului inadaptat, odata cu romanul Moarte la Venetia, o capodopera sumbra a genului. In aceasta naratiune, personajul principal, un scriitor cunoscut a carui sensibilitate emotionala si „decadenta“ este controlata prin stilul abordat si prin caracterul sau, dorind sa evadeze din cotidian, ajunge la Venetia, unde, in timp ce holera pune stapânire pe oras, cade prada unei pasiuni nebune si incepe sa‑si doreasca moartea. Simbolurile mortii si ale iubirii tes un tipar subtil intr‑o adevarata arta narativa, care incheie o epoca in scrierile lui Thomas Mann.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu