15 decembrie
Adrian Paunescu
Repetabila Povara
Daca reflectia lui Goethe este corecta
(orice poezie este ocazionala), putem
spune ca Adrian Paunescu a scris,
totdeauna, sufocat de emotie
si cu un teribil sentiment al urgentei,
poezie ocazionala: poezie provocata
de un eveniment, mare si mic, al lumii
din afara, poezie clara, comunicativa,
agitata si agitatoare, sprijinita de o
(orice poezie este ocazionala), putem
spune ca Adrian Paunescu a scris,
totdeauna, sufocat de emotie
si cu un teribil sentiment al urgentei,
poezie ocazionala: poezie provocata
de un eveniment, mare si mic, al lumii
din afara, poezie clara, comunicativa,
agitata si agitatoare, sprijinita de o
retorica inepuizabila si productive... (Eugen Simion)
Jurnalul National “Locul pe care doresc sa-l ocup, intr-o Istorie a literaturii romane, scrisa in anul 2000, este primul. Doresc sa fiu cel mai important poet roman." Anii 2000 au venit si-au inceput sa treaca, ce era viitor, in 1979 cand Adrian Paunescu ii facea aceasta maturisire lui Florin Mugur, intr-un interviu, au devenit, iata!, deja trecut, timpul s-a grabit si a furat cu el tristeti si poezii inca nescrise... si s-a facut loc de o istorie a literaturii romane in care Adrian Paunescu sa fie "cel mai important poet roman", iar acea istorie a literaturii a inceput "sa se scrie" de mult, inca de-atunci de la inceput de la "Ultrasentimente"... Este vie si se cheama poporul roman. “Eu – care imbatranesc intreband sub ochii dumneavoastra, iubiti contemporani, sub ochii dumneavoastra, deja obisnuiti cu acest Paunescu acaparator si isterizat de bucuria presei, – eu va spun astazi ca voi traiti, iarasi, complexul distrugator al blazarii si ca veti sti cine sunt eu abia cand eu nu voi mai fi. N-am nume conspirative, nu folosesc pseudonime.”
Citeste tot articolul:
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu