sâmbătă, 8 ianuarie 2011 | By: Roxana Vintila

Biblioteca Pentru Toti, volumul al 44-lea


                                                   
20 ianuarie 2010
Mihai Eminescu
Poezii

Exista un Eminescu al manualelor scolare, cu “Ce-ti doresc eu tie...”, “Calin”, “Revedere”, “Sara pe deal”, “Luceafarul” s.a.m.d. Exista unul romantios, pentru feminitatea daruitor-despletita, in asteptarea Zburatorului, care canta “Pe langa plopii fara sot” si “Somnoroase pasarele” cu vocea tandru ragusita a Vetei din “O noapte furtunoasa”. Un Eminescu al basarabenilor – “Doina” - care aduce lacrimi si dor de razbunare „de la Nistru pan’la Tisa”, un altul al ardelenilor (“Geniu pustiu”), blajenilor („te salut, Roma mica !”), oradenilor lui Iosif Vulcan, ca si, mai ales, al bucovinenilor scoliti in traditia lui Aron Pumnul. Exista un Eminescu al initiatilor, rafinatilor, comparatistilor si variantistilor, al tematismului si istoriei motivelor, al structuralismului si psihanalizei, al celor care aduna in esenta eminescianitatii firele marelui lirism dintotdeauna si de pretutindeni, de la comorile sanskrite, Pandar, Shakespeare si Dante, la romantismul de Jena, Hugo, „les poéts maudits”, Lermontov etc., dupa cum exista un Eminescu al liceenilor acneici, care hohotesc pronuntand deocheat „Kamadeva, zeul indic” si descopera cu ludica excitare cutare pasaje sexuale printre variantele prozei eminesciene, sau texte precum “Antropomorfism”, pe care le contrapun cu ludica obraznicie eroticii hyperionice. Exista apoi un Eminescu al studentilor filologi, dar si al celor de la actorie, un „altul” al filosofilor hipnotizati de Constantin Noica, de traducerile kantiene ale poetului si pasionati sa gaseasca inca un nucleu schopenhauerian in poemele acestuia. Un Eminescu al indianistilor si germanistilor, al  sursologilor, al preotimii putnene (si nu numai), al antisemitilor cu A. C. Cuza si Nicolae Rosu in frunte, unul strict didactic, al profesorimii care cauta cu precadere eticul, exemplaritatea morala, in dauna examenului estetic, un Eminescu folosit propagandistic de protocronismul si „dacismul voievodal” al ceausismului, dar si unul exaltat de oamenii stiintelor exacte, fericiti de apetitul eminescian fata de fizica, matematica, astrologie, economie, chimie s.a. (Dan C. Mihailescu)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu