13 Ianuarie 2010
Anton Holban
O moarte care nu dovedeste nimic
Tocmai imprevizibilitatea afectului il atrage si-l bulverseaza pe Sandu, imprevizibilitate recuperabila mai degraba din romanele rusesti, unde intensitatea sentimentului se insoteste cu capriciul lui. Cu Sandu si Ioana intram in zodia cuplurilor care se dizolva nu neaparat din incompatibilitate, ci din prea multa compatibilitate, un joc al nervilor, un razboi de uzura, o absurd confruntare a orgoliilor. Andrei Siniavski remarca acest fenomen la scriitorii rusi incepand cu Puskin si al sau Evgheni Oneghin: cat timp Tatiana il iubeste pe Oneghin si i se ofera, el ramane indiferent; cand ea se casatoreste cu un altul, el se reindragosteste subit de ea, fara speranta. La fel, Peciorin din “Un erou al timpului nostru” la Lermontov, Beltov din “Cine-i de vina?” al lui Herzen, Lavretki din “Un cuib de nobili” al lui Turgheniev. Eroinele lui Holban, poate cu exceptia Daniei, care se detaseaza pe fondul unui alt orizont de posibilitati, sunt cu toatele mal aimées de catre ceea ce Siniavski numea „a superfluous man”. Cu romanele lui Holban si ale lui Camil Petrescu intram intr-o zona abisala a cuplului, a iubirii, unde camera de rezonanta o reprezinta literatura, devenita o oglinda in care se rasfrang toate emotiile si toate reflectiile. (Angelo Mitchievici)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu