25 octombrie 2011
Barbu Delavrancea
Hagi-TudoseNuvele si schite
Cu adevarat interesante raman paginile lui Delavrancea in care virtuozitatea sa stilistica se desfasoara pe un teritoriu specific desprins din lumea mahalalei bucurestene. Exemplu tipic – nuvela Hagi-Tudose, capodopera de concentrare, de situare a naratiunii la limita irealului. Ca si Caragiale in marile lui nuvele de ultima perioada, Delavrancea descopera un Bucuresti uitat, aproape legendar, in care personajul principal al povestirii capata proportii mitice. Dincolo de bogatia lexicala, admiram aici imbinarea armonioasa a diferitelor stiluri – a stilului indirect, combinat cu dialogul si cu monologul interior; dar virtuozitatea o atinge Delavrancea in utilizarea stilului indirect liber: alaturi de I.L. Caragiale si de Ioan Slavici, autorul lui Hagi-Tudose a incetatenit in proza noastra aceasta subtila forma de relatare. Frecventarea prozei naturaliste franceze a avut fara indoiala importanta ei in optiunea autorului pentru valorile stilului indirect liber si pentru folosirea lui in contexte variate. (MIHAI ZAMFIR)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu