21 septembrie 2011
Mihail Sadoveanu
Tara de dincolo de negura. Hanu Ancutei
Hanu Ancutei, capodopera a marelui scriitor, cunoscuta chiar si de catre cei care n-au citit-o si folosita, ca un brand gata facut, in industria hoteliera, este o megapovestire despre arta povestirii. Intr-un han cu ziduri ca de cetate si cu o hangita, Ancuta, plina de „vino-ncoa“, intr-un timp pierdut in negura timpurilor si totusi nu prea indepartat, se desfasoara in fiecare seara un ceremonial al istorisirii unor intamplari iesite din comun. Spectatorii sunt si actorii acestui show patriarhal care mizeaza mult pe vinul adus in carafe pantecoase, ca acelea care ii placeau lui Eminescu (cand mergea la „Bolta rece“ cu Ion Creanga), si pe... lentoare. Nimeni nu se grabeste, nimeni nu recurge la excentricitati pentru a-si mari audienta, desi o anumita preocupare pentru rating exista; nu intamplator, unele istorisiri sunt precedate de o promovare insistenta si, in plus, in cazul uneia dintre ele, se practica amanarile repetate, pentru a crea o asteptare in randurile ascultatorilor. (Alex. Stefanescu)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu