20 Iulie 2011
Adrian Paunescu
Poezii cu un singur punct
Daca destinul are un sens unic, dinspre viata catre moarte…Daca noi toti suntem cuprinsi intr-un sah pe care –l joaca Dumnezeu… daca viata ar fi o cartela cu un numar limitat de impulsuri… atunci incearca “sa fii atât de departe de relele lumii/ incât orice veste rea/care vrea sa te-atinga/sa nu ajunga la tine/decât dupa ce/devine istorie.” Sunt doar câteva dintre “Poeziile cu un singur punct” ale lui Adrian Paunescu. Sunt poezii unice. Sunt crâmpeie de viata. Sau din realitatea imediata. Ar merita sa le invatam pe de rost - dar nu ca sa ne asculte cineva! - ci pentru ca sunt un fel de alfabet pentru sufletul nostru. Pentru femei si barbati. Pentru dragoste si libertate. Pentru oameni in general, dar mai ales pentru noi, românii. Sunt un spectacol de forta, pasiune si viziune. Sunt o reprezentatie tumultoasa a unui destin care se va confunda pentru eternitate cu poezia: destinul lui Adrian Paunescu.
“Eu cred
ca un om liber
e mai puternic
decât un om inarmat.”
(Intr-adevar, 1988, CRED)
“Totdeauna
cea mai frumoasa femeie
e in alta masina.”
(Intr-adevar, 1988 – “Autostrada”)
“Ani si ani, incercam sa ne-amintim
ce faceam in clipa când
ne-a surprins, fericiti, fotograful.”
(Intr-adevar, 1988 - “Blitz”)
“Atunci când doua locomotive
se apropie, se ating una de alta si se saruta,
linia ferata se face
inel de logodna
pe rotile lor.”
(Deromânizarea României, 1998, ALTAR PROFAN)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu