6 iunie 2011

Marcu e tot atat de ingenuu fata de personajele scrierii sale. Daca dumnezeirea Mantuitorului trebuie sa ramana, in ochii multora si pentru o buna vreme, ceea ce unii exegeti
au numit „secretul mesianic”, omenitatea Lui e ingrosata uneori pana la contrarietate.
Apostolilor nu li se trec cu vederea slabiciunile, sovaielile, dubiile, incapacitatea lor omeneasca de a recepta imediat si clar mesajul Invatatorului. In Evanghelia dupa Marcu, Iisus Hristos este lucrarea divina printre oameni, dar Fiul Omului este eroul insingurat al unei drame divine.
Despre acest text s-ar putea spune ca are “toate calitatile defectelor lui”. Dintre toate evangheliile, el e cel mai viu, mai direct, mai deschis, mai spontan, mai sincer, in contact mai intim cu realitatea imediata. Daca episoadele sunt scurte, in schimb ele sunt foarte vii, iar viata lor se intemeiaza tocmai pe ceea ce pare lipsa de rafinament stilistic: scoaterea verbului din aorist, de pilda, si asezarea lui in imperfectul descriptiv, reprezinta o „stangacie” care-i da tabloului suflu, culoare si farmec.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu