vineri, 1 aprilie 2011 | By: Roxana Vintila

Mari Compozitori, volumul 7

31 martie 2011 
Ludwig van Beethoven 
CD si carte

Locul lui Beethoven, ca figura de tranzitie intre perioada neoclasica a artelor, numita in muzica perioada „clasica“, si perioada romantica a fost rezultatul dorintei multor compozitori si scriitori din secolul XIX, care i-au considerat creatia momentul radical al ruperii de trecut. Drept rezultat, multe personalitati, inclusiv E.T.A. Hoffman, Robert Schumann, Richard Wagner si Gustav Mahler, considerau opera lui Beethoven un model pentru ceea ce incercau sa realizeze in muzica sau literatura. Datorita importantei acesteia, metodele de a dirija si de a canta, dar si teoria muzicala au avut in centru cele mai importante lucrari ale sale, in special simfoniile, concertele, cvartetele de coarde, triourile si sonatele pentru pian sau pian si alt instrument. Incepand de la elevul sau, Carl Czerny, termeni de baza, cum ar fi tonalitatea, forma de sonata si allegro, au fost definiti sau redefiniti cu referinta la practica sa muzicala.  

Viata lui Beethoven a fost privita ca model pentru „artistul eroic“, care isi imprima experientele personale, perceptiile si biografia in lucrari ce vor fi apoi traite de ascultatorii care vor fi transportati in starea emotionala a artistului, participand astfel la o experienta „sublima“. Faptul ca Beethoven s-a confruntat cu mari dificultati in viata a fost legat de sentimentul de lupta si de biruire a dificultatilor pe care le intampina muzica sa si care e folosit ca fundament pentru o intreaga mitologie a rolului artistului in societate si a dificultatilor creatiei artistice…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu