vineri, 11 februarie 2011 | By: Roxana Vintila

Biblioteca pentru Toti, volumul al 97-lea




Fratii Jderi Vol. 2
Mihail Sadoveanu
02 Februarie 2011


In Izvorul Alb, intriga, mai putin centranta, se creeaza prin nazuinta parcalabului de Neamt, Neculai Albu, de a si-o face nora, prin insotirea cu fiul sau, pivnicerul Niculaies, pe Marusca, fiica lui Iatco Hudici, cel mai bogat boier din Tara de Sus. Neobtinand mana fetei, o adolescenta, Niculaies o „fura“ si o duce in Lehia. Simion si Ionut Jder, insotiti de prieteni si slugi, izbutesc s-o recupereze si sa-l pedepseasca pe rapitor. Marusca se va marita cu Simion, comisul al doilea, feciorul cel mai varstnic al Jderului batran. Acest episod sentimental, cu desfasurare larga, cu bogate ramificatii, nu e fara legaturi cu celelalte parti ale romanului. El se integreaza in totul narativ prin rafinate implicatii politice. Marusca e fiica lui Iatco Hudici doar juridic; tatal ei real, ignorat ca atare, e Stefan, domnul. Petitorul ei refuzat e nepotul lui Mihu, pe care esecul in tentativa de a face sa dispara calul cu care Stefan cel Mare merge in razboaie nu l-a determinat sa-si curme uneltirile impotriva domnitorului. (Dumitru Micu)


“Fratii Jderi”, o clipa frumoasa

de Monica Andronescu


Sebastian Papaiani si povestea intalnirii peste timp cu Ionut Jder, unul dintre cele mai frumoase personaje din lumea lui Mihail Sadoveanu In anul 1974, regizorul Mircea Dra­gan realiza una dintre cele mai fru­moa­se ecranizari din cinema­tografia ro­maneasca, romanul “Fratii Jderi”, de Mihail Sadoveanu, avandu-l in ro­lul lui Stefan cel Mare pe Gheor­ghe Cozorici, iar in cel al tanarului Ionut Jder pe Sebastian Papaiani. Despre povestea acelui film am stat de vorba cu actorul Sebastian Papaiani...

Jurnalul National: Va amintiti cand l-ati descoperit pe Sadoveanu?
Sebastian Papaiani:
In clasele scolare. Cred ca "Dumbrava mi­nunata" a fost prima intalnire... Dar se pare ca lucrarea asta a lui Sa­do­veanu era prea buna pentru varsta mea, ca nu aveam nervi sa citesc o cadere de frunza in vreo patru pagini. Nu e vorba ca nu-l iubeam pe Sadoveanu, dar faceam si eu, ca orice copil, aprecieri... Daca o frunza cade in patru-cinci pagini, o viata trebuie sa scrii despre vreo patru frunze... Pe urma, in adolescenta, am citit "Fratii Jderi", era in programa scolara.

Citeste tot articolul:






0 comentarii:

Trimiteți un comentariu