duminică, 9 ianuarie 2011 | By: Roxana Vintila

Biblioteca Pentru Toti, volumul al 88-lea


24 Noiembrie 2010
Marin Preda
Imposibila intoarcere

Cititorul va lua act de bogatia acestei carti de eseuri care aduna in jurul marii teme a raporturilor cu timpul si a imposibilei intoarceri nenumarate consideratii privind societatea romaneasca postbelica, destinul scriitorului in noua lume, marturisiri ale autorului despre propriul scris si despre propriile personaje, observatii despre polemica, despre tema povestitorului, despre „facatorii de cuvinte“, despre „neobosita inventivitate a tipului infect“, despre creatie si morala, despre actualitatea lui Caragiale, despre ce vom citi maine. Si nu in ultimul rand despre felul in care scriitorii romani aduc un raspuns la intrebarea „ce este omul?“ De la Creanga la Matei Caragiale, scriitorii romani au tinut sa aduca un raspuns la aceasta intrebare, ceea ce inseamna, socoteste Marin Preda, „ca nu avem o literatura mica“. (Gabriel Dimisianu)

Publicistica scrisa de Maestru
de Clara Margineanu
“Imposibila intoarcere” este o carte densa, scrisa cu o mana de maestru. Este viata insaşi, ca o prada pentru literatura, vazuta, inteleasa şi transpusa in cuvinte de un scriitor de talia lui Marin Preda. “Fara nici o exagerare se poate afirma ca, in aceasta carte, Marin Preda este mai estetician decat esteticienii, mai filozof decat filozofii sau mai reporter (cand vrea sa fie) decat reporterii.”(Valeriu Cristea, “Argeş”, 1971)
In aceasta calitate, de reporter, Marin Preda scrie despre inundatiile din primavara anului 1970. Autorul ajunge la fata locului, pentru a scrie despre tragica intamplare. Ii atrage atentia o femeie “cu buzele arse, narile spuzite, ochii putin albiti”. Femeia, a carei casa din Baldovineşti fusese luata de ape, cu tot cu sat, nu salvase din dezastru decat copiii. Marin Preda noteaza toate acestea şi scrie: “Dupa cativa paşi, m-a lovit emotia cumplita. Apropierea a fost brusca. Distantele au pierit, fiinta pe care ai avut-o in fata parca ti-e sora sau mama. Dar oare nu aşa ar trebui sa se intample tot timpul? Trebuie oare sa vina o nenorocire ca sa ne simtim atat de apropiati şi sa avem vie in minte ideea ca, inainte de a fi orice-am fi, suntem oameni?”.
Citeste tot articolul:

 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu