3 noiembrie 2010
Zaharia Stancu
Satra
E limpede ca ne aflam in fata unui roman care nu isi propune sa faca istoriografie sub acoperire, un roman „despre” deportarea tiganilor in Transnistria, ci despre destinul unei comunitati traditionale care cade sub tirania implacabila a Istoriei. A unei Istorii, se-ntelege, intrate in delir. Daca ar fi sa cautam cu tot dinadinsul si un mesaj etic in roman, acesta este antiideologic: iubirea (si reflexul ei inevitabil, moartea) este mai importanta chiar decat tragedia deportarii. Caci satra traieste sub fascinatia luptei din interiorul triunghiului conjungal, in conditiile asprei morale tiganesti a cuplului, in timp ce evenimentele istorice – in speta, razboiul, cu tot cortegiul lui de nenorociri – se estompeaza in fundal. (Razvan Voncu)
“Satra”, un roman al patimilor
de Clara Margineanu
“Satra” este o poveste cu totul speciala, un roman cu tematica aparte, ce spune povestea unei comunitati aflate la marginea istoriei şi tulburata de patimi şi de incercari, o carte ce vorbeşte despre soarta unor fiinte care nu pot fi decat victime ale istoriei... Povestea se petrece in anii celui de-al doilea razboi mondial, cand autoritatile someaza şatra condusa de Him başa sa plece undeva, dincolo de un fluviu al carui nume nu este precizat, intr-un tinut indepartat şi neospitalier. Au existat incercari de a i se descoperi romanului "Şatra" filiatii ilustre, de posibila noua "tiganiada". Dar Zaharia Stancu a inteles ca "oamenii oacheşi", cum ii numeşte pe membrii şatrei, plasati in timpul celui de-al doilea razboi mondial, nu pot fi decat victime ale istoriei. "Şatra" lui Zaharia Stancu este romanul exodului unei comunitati greu incercate, nicidecum o epopee eroi-comico-satirica, precum cea scrisa pe la 1800, de Ion Budai Deleanu, autor de origine roma, reprezentant de seama al Şcolii Ardelene.
Citeste tot articolul:
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu