20 Octombrie 2010
Camil Petrescu
Suflete tari. Jocul ielelor. Act venetian. Danton
“Jocul ielelor este si un “roman” dramatic al formarii, un bildungsroman intrerupt de moartea eroului. El nu poate supravietui ideii ca lumea nu incape in cele zece porunci. Este si sensul metaforei din Patul lui Procust, celebrul roman proustian al lui Camil Petrescu, invocata si in Danton: “Totul este coruptibil”, conchide Gelu Ruscanu, intristat si nedrept. Nimic nu este intreg si frumos si nici nu poate deveni. Toate se implinesc numai “pana la o palma de pamant”, spune Ruscanu cu un aer melancolic, dupa ce i se explica faptul ca eliberarea din temnita a muncitorului Boruga este mai importanta decat compromisul cu ministrul Justitiei. El nu are inca privirea de gheata a lui Robespierre din Danton, doar o tristete calda care ii moaie timbrul si se sinucide pentru ca nu mai poate judeca pe nimeni cu asprime. Cel ce se omoara alearga dupa o imagine pe care singur si-a facut-o despre sine. Malraux spunea ca nimeni nu se sinucide decat pentru a exista. Ruscanu isi trage un glonte in cap pentru a supravietui ca incoruptibil.” (Mircea Ghitulescu)
“Cata luciditate, cata constiinta pura, atata dramă”
de Clara Margineanu
In “Suflete tari” (1922), bibliotecarul Andrei Pietraru vrea cu obstinatie sa o cucereasca pe Ioana, pana la o data precisa, altminteri se sinucide. Ioana, pe care Andrei o iubeste sincer, este fiica lui Matei Boiu, care il dispretuieste distant, la fel de sincer, pe Andrei, din cauza originii lui plebee. "Domnule Boiu, daca as indrazni sa cer mana fetei dumneavoastra?" "Te-as ruga sa nu faci decat glume cuviincioase", ii raspunde acesta. Este vorba despre o lupta de clasa, dar si despre un amor propriu ranit, in urma carora Andrei Boiu scoate revolverul si se impusca. S-a spus despre "Suflete tari" ca este o replica la "Rosu si negru" de Stendhal, desi Andrei nu este precum Julien, un arivist. In "Jocul ielelor" (1918), idealistul director de ziar Gelu Ruscanu tine cu dintii de principii morale, facute praf de caracterul semenilor sai. Isi propune sa scoata la iveala josnicia ministrului de Justitie, dar afla lucruri compromitatoare despre tatal sau si, invins de contradictiile vietii, se sinucide. Piesa “Danton” este un amestec de realitate si fictiune, in care autorul reuseste sa construiasca un personaj uimitor, memorabil al eroului principal. "Danton e un burghez bonom, sot bun, politician ferm, fara sovairi sentimentale, suflet suav in intimitate, tata de familie fara Puritanism. (...) Totul e plin de adevar sufletesc, de cea mai rara patrundere", scrie G. Calinescu. Mai putin pregnante, piesele frumos intitulate "Prof. dr. Omu vindeca de dragoste" (1946) si "Iata femeia pe care o iubesc" (1943) au ceva din parfumul teatrului lui Pirandello. Teatrul lui Camil Petrescu este gandit ca un act de cunoastere. Este un studiu al personalitatilor chinuite de ele insele, pana la urma un conflict de idei.
Citeste tot articolul:
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu