12 Ianuarie 2011
Fanus Neagu
Frumosii nebuni ai marilor orase
Frumosii nebuni canta dragostea, libertatea si razvratirea. Adica viata. Paginile scrise atunci se pastreaza ca fumul in crestatura icoanelor potrivite sub candela Timpului. Sunt de zapada albastra, de Dunare neistovita si umbla-n ele sanii alungite de crivat, duhul legendelor si al gerului care inclesteaza Bucurestii la margini de Orient si langa inima binecuvantata a tineretii si a femeilor. (Fanus Neagu)
Jurnalul National: Domnule profesor, ce aduce nou – ca stil – romanul "Frumosii nebuni ai marilor orase"? Unii critici s-au grabit sa-l eticheteze drept matein, altii au decretat ca influenta lui Mihail Sadoveanu e vizibila, o alta categorie de literati e de parere ca Fanus Neagu imita scriitura unor romancieri sud-americani, ca de pilda Garcia Marquez... Sigur, "Frumosii..." e cate putin din toate astea, însusi autorul romanului si-a declarat admiratia fata de scriitorii mai sus amintiti. Si totusi?
Razvan Voncu: Romanul "Frumosii nebuni ai marilor orase" nu este o capodopera de stil, asa cum mai sustin si azi unii critici, bazati probabil pe lecturile din anii ’70. Nici nu inaugureaza un stil – caci "stilul fanusian" se naste mai devreme, o data cu cronicile fotbalistice si cu "Îngerul a strigat", adevarata capodopera romanesca a autorului –, nici nu atinge desavarsirea la acest capitol. Este tocmai romanul în care începe sa se vada ca optiunea autorului pentru ceea ce critica a numit "metaforita" (în descendenta lui Ionel Teodoreanu), adica pentru un stil barochist, foarte ornamentat, reprezinta deopotriva atu-ul si punctul slab al acestui mare scriitor... Citeste tot articolul:
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu