18 Martie 2009
Marin Preda
Cel mai iubit dintre pamanteni
Victor Petrini atinge, intr-o lume confuza, conditia tragicului, pentru ca nu se indoieste de puterea spiritului de a ramane demn si necrutator in suferinta. Iubirile si intamplarile absurde il arunca in bratele deznadejdii si ale oroarei, spiritul ii da insa forta sa treaca prin ele, nu netulburat (mit al omului clasic), ci nelinistit si lucid, luciditatea fiind forma demnitatii sale.
Cel mai iubit dintre pamanteni, este un roman total, i-am zis eu in cronica pe care am scris-o indata dupa aparitia lui. Un roman, altfel spus, cu mai multe paliere, mai multe teme si un numar mare de personaje: roman politic (despre obsedantul deceniu), roman de dragoste (istoria unui tanar profesor de filosofie, Victor Petrini, care are credinta ca daca dragoste nu e, nimic nu e), un roman moral (mai exact: romanul unui moralist de clasa, in sfera existentiala, in genul lui Camus), in fine, un roman de moravuri despre lumea intelectuala si, in genere, despre lumea romaneasca in regimul totalitar comunist. Un roman puternic, amplu cu un fluviu, romanul, in fine, al unui moralist care judeca necrutator istoria prin care trece. (Acad. Eugen Simion)
… Niciodata nu scria cu pixul sau creionul. Stiloul (un superb model de aur) era principala ustensila de scris. De sub penita acelui stilou au iesit multe romane, inclusiv "Cel mai iubit dintre pamanteni”. Dupa moartea lui Marin Preda, acel stilou nu a mai functionat niciodata. Nimeni nu stia sa scrie cu el. In anii ce au trecut, am incercat de multe ori sa scriu cu el, l-am spalat, i-am pus cerneala, dar... nimic. Mai mult zgaria hartia decat sa astearna cerneala. M-am uitat la penita… era tocita mai mult pe o parte. Ca sa scrii cu ea trebuia sa stii sa o tii în mana, sa stii in ce pozitie sa apleci stiloul. Altfel nu mergea. Iar singurul om care ştia cum se tine acel stilou în mana plecase demult...
Jurnalul National: Multi critici considera "Cel mai iubit dintre pamanteni” romanul total. Altii, o scriere monumentala. L-ati citit de mai multe ori, banuiesc. Cum vi s-a parut de fiecare data cand ati întors ultima fila?
Alexandru Preda: Este foarte greu pentru mine sa sustin sau sa infirm aceasta afirmatie. Evident, îmi place sa cochetez cu ideea, dar numai din pura mandrie. Imi place sa emit pretentii, dar din pacate acestea sunt sustinute numai de elemente subiective. "Monumental, grandios, roman total” sunt expresii care evident imi fac o deosebita placere, cu atat mai mult cu cat ele vin din gura unor oameni cu greutate literara si nu in ultimul rand cu atat mai mult cu cat romanul care a castigat aceste atribute este unul scris de tatal meu. Ma feresc însa sa comentez aceste afirmatii. Imi este teama sa pun etichete sau sa aduc argumente pe care nu sunt sigur ca le pot sustine. Cartea este superba, merita citita şi paracitita. Este o viata de om intre doua coperte…
… Niciodata nu scria cu pixul sau creionul. Stiloul (un superb model de aur) era principala ustensila de scris. De sub penita acelui stilou au iesit multe romane, inclusiv "Cel mai iubit dintre pamanteni”. Dupa moartea lui Marin Preda, acel stilou nu a mai functionat niciodata. Nimeni nu stia sa scrie cu el. In anii ce au trecut, am incercat de multe ori sa scriu cu el, l-am spalat, i-am pus cerneala, dar... nimic. Mai mult zgaria hartia decat sa astearna cerneala. M-am uitat la penita… era tocita mai mult pe o parte. Ca sa scrii cu ea trebuia sa stii sa o tii în mana, sa stii in ce pozitie sa apleci stiloul. Altfel nu mergea. Iar singurul om care ştia cum se tine acel stilou în mana plecase demult...
Citeste tot articolul:
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu